- preponderénţã
- s. f., g.-d. art. preponderénţei; pl. preponderénţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
preponderenţă — PREPONDERÉNŢĂ, preponderenţe, s.f. Însuşirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanţă; precumpănire, predominare. [var.: preponderánţă s.f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
conţinutism — CONŢINUTÍSM s.n. 1. Teorie estetică ce acordă mare importanţă conţinutului operei de artă. 2. Preponderenţă a conţinutului într o operă de artă faţă de mijloacele formale. – Conţinut + suf. ism. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
dominanţă — DOMINÁNŢĂ, dominanţe, s.f. Însuşirea de a fi dominant; preponderenţă. – Din fr. dominance. Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX 98 dominánţă s. f., pl. dominánţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DOMINÁNŢĂ… … Dicționar Român
supremaţie — SUPREMAŢÍE, supremaţii, s.f. Superioritate absolută unită cu autoritate şi putere; poziţie dominantă; preponderenţă. – Din fr. suprématie. Trimis de ionel, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 SUPREMAŢÍE s. 1. v. autoritate. 2. v. control. 3. v.… … Dicționar Român
industrialism — INDUSTRIALÍSM s.n. 1. Orientare în gândirea economică care preconizează dezvoltarea industriei şi ridicarea acesteia la nivelul de ramură principală a economiei. 2. Teorie economică care acordă preponderenţă industriei în activitatea economică.… … Dicționar Român
preponderanţă — PREPONDERÁNŢĂ s.f. v. preponderenţă. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PREPONDERÁNŢĂ s.f. v. preponderenţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
prepotenţă — PREPOTÉNŢĂ, prepotenţe, s.f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia. Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX 98 PREPOTÉNŢĂ s. v. atotputernicie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
prevala — PREVALÁ, prevalez, vb. I. (livr.) 1. intranz. A avea preponderenţă; a predomina. 2. refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea realizării unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
preponderént — adj. m., pl. prepon derénţi; f. sg. preponderéntã, pl. preponderénte … Romanian orthography
fief — FIÉF, fiefuri, s.n. (În evul mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ fig. Zonă de influenţă absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief. Trimis de LauraGellner, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 FIÉF s. v. feudă. Trimis… … Dicționar Român